Determinarea necesitații de a acționa se clarifică prin mișcări (distanțe), intenții, impulsuri, reacții „reflexe”, atenție și poziționare.

În “distanțe scurte” necesitatea de a acționa e evidentă.

“Clarificarea” și soluția justă.-  Asumarea condițiilor de risc.

A acționa adecvat, e „scopul” în sine: singurul.

Nu există “perspective”. Necesitatea nu are “orizont”.

Într-o singură clipă sunt șterse toate “scenariile”: pregătirea e un fulger- nicidecum altceva.

Nu trebuie sa fi “distras”. Contextul e deja creat.

9’F

Mediul economic și artele marțiale sunt asemănătoare: e un front viu- “prima linie”.  Nu aș schimba nimic…

Sunt intransigent în privința “politicilor administrative”: chestiunile de statut, “imagine” și convenabilitate conteză puțin, sau deloc.

Folosesc aceeași energie: nu simt ca aș “absenta”

Luptătorii maturi nu se duc să dispară undeva: nu renunță- nu încetează să existe… “Samuraiul e floarea între oameni”: aici suntem.

Asigurăm pregătirea și întreținera unui nivel tehnic adecvat “când și cum se poate”, însă o facem corect, metodic și simplu. Excelența (“context”) rezidă în această continuitate, “sub cerul liber”: “penumbra” artelor martiale.

Nu îmi plac nostalgiile: “karate-ul” pe care îl practic e cel de “aici”.

9’F

A fi “relaxat” presupune un spirit alert: tensiune activă.

Viteza de reacție “crează timp”: “timpul crează timp”- urgențele sunt atenuate…

Totul depinde de “cine cu cine” se întâlnește.

Nu exista pasivitate, ci percepție.

Acțiunile “legitime”: reacții  “liniare”- răspuns.

Intențiile: evidente- clare.

Chiar și ezitările sunt acceptabile.

9’F

Rigoarea artelor martiale. – comportament adecvat, instrucție și luciditate.

“Instrucția”. – Eficientă și simplă, axată pe construcția capacității de reacție: exersarea și întreținerea unor funcționalități “reflexe”.

Observație * .- “Excesul de zel” e inutil…

“Depășirea limitelor” nu înseamnă extenuare și uzură fizică, “abnegație”, “voluntariat” și epuizare nervoasă … Perioadele de antrenament intensiv , corespund anumitor cerințe specifice, dar trebuie “direcționate” corect.

Poți fi pregătit pentru “orice” posibilitate: se poate anticipa, se poate “aproxima” – nimeni, însă, nu devine “invulnerabil”.

Sunt “capacități” care se construiesc “accesibil”. Luptătorii de talie mare se “impun”: e suficient să nu facă “nimic” – “greii”, de aceeași categorie, sunt rari. Structura populației este de așa natură: de aici și acest avantaj. Ei, însa, se comportă diferit între ei: “prudent”… Capacitățile construite în “zona de risc” sunt condiționate de efort, “consum” și tehnică de un nivel ridicat: pregătiți pentru adversari Egali și adversari “mai puternici”.

La ce folosește “instrucția” în fața unui obstacol aparent “insurmontabil”? – “suflet”, inteligență, fermitate, luciditate, verticalitate și “putere de sacrificiu”:  șanse există, chiar atunci când sunt infime! – statisticile nu pot fi excluse.  “Cine-i de una, e și de alta”: zâmbesc …

În general, nu se întâmplă “nimic”, sau totul se întâmplă cu mult înainte … E mai bine așa: din această “strângere”, nu se iese într-o zi sau două – ținuta și urmele instrucției nu se șterg niciodată. …

9’F

In the ordinary sense, renunciation is often connected with asceticism. You give up the world and embrace an austere spiritual life in order to understand the higher meaning of existence. If we “change” the context, renunciation is quite different. What the warrior renounces is anything in his experience that is a barrier between himself and others: so, no fear, no surprise, no hesitation, no doubt.

“Barrier?”- We act circumstantial and accordingly, by pure heart and directly from our “central” position: true to our self, and simply trusting the vibes we get (energy doesn’t lie: ever)- no need for any kind of “prearrangements”.

Being kind and using our commune sense it is appropriate.

“Safe” distances, or no distance at all, it is a state of awareness, good judgement and timing.

9’F

Exercițiile și “instrucția” sunt utile, însa revenirea în concret e tot ce contează: indiferent ce înseamna acest “concret”- uneori solicitant, alteori o simpla succesiune de banalități, convențional și “inutilitate”…

Continuitatea în pregătire e importanta, însa condiționarea, preocuparea excesiva pentru planning, rezultate și certitudini, numai libertate nu e…

Faptul ca nu putem menține anumite interese, “asa cum e de așteptat”,  nu înseamna mare lucru: imposibilitate, renunțări, uneori acceptare, însa nicidecum anulare.

Respir prin fisurile acestei cruste un aer proaspăt: sentimentul de “spațialitate” e de asemenea prezent.

9’F

This slideshow requires JavaScript.